iordacheni,ori povestea lui “mai e putin”

pe scurt,ajung in fosta mea casa, in fostul meu oras, incep sa car mobila veche de la etajul patru pana in panzele albe… cateva ore. soarele se tot inalta, eu tot transpir. pana unde?pana in panzele albe. din coltul ei, Frumoasa(asa cum cineva drag mie mi-a spus ca se numeste) tace. bicicleta mea, ah cea care doar pe mine ma lasa deasupra ,doar in curbe stransa inversam rolurile si atunci sarut pamantul. imediat scuip scarbit, imi frec fata pentru a ma trezi. pai iata ca se goleste camera! e goala pusca!sentiment ciudat, neincercat demult. stanjenit alerg spre telefon, suna si ma invita o voce, doar vreo 15 km. ce pot sa zic? salutare taica si noroc. daia sunt zugravi, nu? sa faca treaba lor. ii las pe cei doi zugravi de unul singur si drumul.drumul ,misterul meu iubit,ma tot poarta spre cei 15 km…alo? mai, sunt la bucov…BUCOV nu Nabucov ma!..asa, am intrebat pe cineva, si mi-a spus sa fac stanga…bine bine!inchid telefonul, continui in liniste sa ascult linistea muzicii. eram directionat prin telefon, gps-ul era o ghiozdan, intelegeti voi! incepe drumul sa fie serpuit,incepe cerul sa se-ntunece…incepe ceva. incepe sa fie liniste, asa ca renunt la linistea muzicii si trec la cea naturala. tot merg cu cerul greu pe umeri, pana transpir… ma fac leorca si din hands-free aud ca mai e putin. trebuie sa mai merg putin! ploaia siroieste , ma imbratiseaza ca o femeie dragostoasa. e greu sa stii ca nu stii? ori sa stii ca stii si sa nu stii? cert e ca am fost dus cu zaharelul prin telefon,pana am intrat in alta dimensiune. si eu, si Frumoasa. am ramas muti atunci cand ploaia ma facea sa urlu in padure. am ramas muti cand drumul lenevea intins, si parca sira spinarii unui animal fantastic era. aburii soarelui de mai devreme, mirosul de verde, respiratia padurii si iar alooo? mai, mai ai putin de mers…cum iesi din padure e un camp! bine bine…..atat de bine. chiar daca urlam era atat de bine. m-am iubit cu padurea . m-a primit si nimeni nu stie ce-a fost intre noi in seara asta.am masat o pajiste cu talpile.am pipait iarba uda si pamantul cald ca un nas de domnisoara .alooo?unde esti?sunt pe drum.ajung imediat daca mi-ai spune unde trebuie sa ajung!pai mai e putin,mai mergi putin si ajungi ,faci stanga! de acolo mai e putin…mda…atat de putin. atat de putin ne lipseste sa fim pe spinarea unui animal fantastic in drum spre casa zanelor. sa ne iubim pamantul. sa ne iubim cerul. alooo? ce faci,unde esti?uite sunt in drum spre lumea cealalta!CUM?? ba nebune…ia asculta , mai e putin……nu m-am putut abtine. acolo e cealalta lume. e un loc linistit si cu verdeata,unde nu am gasit intristare, si nici indurare ori suspin.doar eu am oftat de bucurie 

ps: nu radeti cand cititi “cealalta lume unde nu e intristare…un loc linistit si cu verdeata” zambiti.iar daca gasiti litere nelalocul lor,ori lipsa,iertati-ma.e doar noapte si eu acum am ajuns de pe lumea cealalta

1 Comment so far
Leave a comment




Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>

Name (required)

E-mail (required)

URI

Your Comment