era vara,cald insuportabil pentru eschimosii adusi in locurile noastre.se apleca in vest un bulgare de foc.apunea.toata plimbarea mea pe doua roti mergea cu un gand agatat de roata din fata.il vedeam tot timpul.e august,12 si la noaptea multe frumoase or sa cada.din oras nu se vad cum trebuie.e mult praf,multa poluare,multa lumina si atata intuneric in suflete.

dorinta iarasi m-a tras de maini spre ea.eram intr-un vehicol alaturi de alte trei personaje,care mai de care mai ciudate.unul era blond,carmaciul.nesigur ,secondat de un personaj cu par lung indelung atent la drum si la ce se petrecea in jur.pe canepeaua din spate,un tanar ciufulit care injura din cand in cand,infasurat intr-un tricou uzat.mergeam parca limitati de o mana nevazuta,aceleratia noastra se oprea brusc de un cuvant: usor, usor!

am ajuns usor in coama unui animal fantastic pietrificat,acolo a crescut multa iarba,praful amestecat cu ploaia deasa a facut pamant si paduri au crescut.animalul fantastic ,deal acum ne tinea loc de pat.am stat acolo pret de un ceas si mai bine,cine stie,timpul l-am pus la gatul unei fete pe vremea cand eram dragostos.l-am oferit ,am zis ca nimic nu poate fi mai frumos decat timpul prins tot intr-o piatra cristal atarnat de gat.

au cazut multe stele secerate.nu stiu cine facea asta.Uriasul stie cu siguranta asta.cu siguranta imi va spune cand vremea va fi.am numarat nu-stiu-cate frumoase cazute si-am plans in mine.am auzit ca peste 40-50 de ani nu vor mai fi vizibile datorita poluarii si prafului.ma intristez si acum ca eu treaca mearga le-am vazut.dar,copii mei de ce nu?nepotii mei,vai,ce o sa le povestesc eu lor,ce mincinos voi parea cand o sa le spun ca de gatul fetelor atarnam o stea,ca vedeam oameni cu stea in frunte,ca multe asemenea sclipiri erau pe cer atarnate noaptea.nici macar nu imi vor intelege termenul,nu vor stii sa spuna cuvantul Stea Cazatoare…ori, vor crede ca stelele sunt un fel de zane,un fel de dinozauri.ori nu vor crede in nimic pentru ca Uriasul va fi de nevazut in Cer si pe pamant va sta si noi o sa aruncam biletele spre Luna legate fedeles de ata baloanelor cu gaz.

inapoi in vehicol

personajele erau moi si putine cuvinte ieseau din ei

am inceput sa ma prefac intr-un clovn

un bufon

bufonul de pe coama animalului

Uriasul nu zicea nimic

am ajuns in oras,ne-am repezit in casele noastre fara sa ne mai amintim prea bine unul de altul.multe stele cazatoare ne-au mai insotit peste pat.

cadeau dintr-o parte in alta 

in turnul de fildes ajungi greu.acolo aerul e rarefiat,acolo vezi totul de sus si toti te vor vedea foarte jos fata de ei.paradoxal,majoritatae nu decide in acest caz.

ajung in marginea orasului plin de caldura, petrol si praf de aur uitat.nu sunt singur de asta data.langa mine am o parte a sufletului meu,o parte din familie.trecem pe sub un pod cu scari laterale,dar trebuie sa fi foarte inalt sa le poti atinge.trebuia sa vii cu o alta scara ca sa poit ajunge la aceste doua scari.trecem.ajungem in buza calda si uscata de sete a marginii.un nadusit ne intreaba incotro,ii raspund nicaieri.vom trece de la noi in noi,si asta nu inseamna ca mergem undeva.ne urcam intr-un vehicul ciudata care incepe sa mearga incet si sa amestece sentimentele in noi.soferul ne rupe bilete.ne poarta dintr-o lume asfaltata intr-una prafuita.caldura din interior e racorita de o ventilatie ce se opreste la un moment dat.atunci incep sa ma gandesc ca tare important e aerul pentru noi,si atat de rar simtim asta.spunem ca nu avem ce ne trebuie si pamantul geme de apa,de aer,de el insusi,doar noi murdarim si suntem incruntati.partea din mine e bucuroasa ca imi e aproape si zambeste.e important aerul,sa ne multumim cu putin.in fond vom primi mai mult.asa a fost.am primit mai mult doar cand am fost multumiti de putinul acela.in scurta vreme, intr-o statie se urca alti calatori.unul incearca sa inchida usa cu putere,o voce de afara se aude :stai ba! ba,stai ba!!.parca vocea tinea usa,parca avea ceva in ea care era plina de dorinta ca usa sa nu se inchida.era un liliputan,care devenise un fel de piedica a noastra de a nu pleca.dar si noi eram piedica lui de a merge.intr-un final ne-am echilibrat.suit in masina a ras de intamplare,noi la fel,si piedicile au disparut.cu siguranta de comun acord toti calatorii au inteles ca el e mai mic,iar el ca noi suntem mai mari.am acceptat si atunci am plecat.

alta buza de oras ne asteapta.e prafuita si ingusta,subtire,nu e carnoasa.nu ne vine sa o sarutam.o simtim doar intima.mergem pe ea pana in inima acestui spatiu.acolo palpita usor,zbate .cladirile astea ma asteapta o data pe an sa le ating.sunt ca niste femei.fiecare cladire e ca o sotie de marinar.il asteapta cu respiratia taiata.atat de vechi si atat de putine.plang neiubite.neintelese,de asta le alint geniale cateodata si atunci freamata la unison ,se aude un fosnet ciudat pe strada.atunci zambesc,devin tinere,oamenii se invechesc si renaste orasul Targoviste cu mica sa inima veche.atunci ma nasc iarasi eu.atunci,renascut nu mai inteleg nimic,doar simt.ca un copil.petrecem impreuna un spatiu ingust,incalzit la maxim si uitat pe masura caldurii.nu avem indicatoare multe,ne ghidam dupa nas,de unde vine mirosul de armura si lupta ,intr-acolo mergem toti trei.ajungem in curtea asta caruia ii sarut pamantul.si nu mi-e scarba,caci nu mi-e scarba de istoria mea.nu mi-e scarba de memoria voastra.sarutati-va memoria fara rusine.acceptati-o.si atunci o sa se intample ce s-a intamplat mai devreme in autobuz.zidurile freamata.ma recunosc.le salut.in fata noastra rasare un corn de unicorn din caramida care vede pana in departare ultima omida.vede cerul si vede ceea ce e invizibil pentru mine acum.dusmanul.tace de multa vreme.e mandru.e scrijelit cu “mary+misu=love” cu “te voi iubi ca asa am scris” si tace.el tace mandru,daca s-ar scutura la astfel de atingeri ar omori pe loc .e mandru,nu ar face un rau pe lumea asta,el a fost nascut ca sa apere,ca sa vada cum se apara o lume de alta lume.din el se vede lumea altfel.orice turn de aparare te face sa fi precaut.sa nu mai privesti lumea ca un invingator.te face sa fi intelept.am coborat.tremurul e prea mare,e prea mare responsabilitatea.ne-am intors.ne-am retras in buza uscata a orasului din targ.alt vehicul,aceeasi ruta.

mult praf,multe gropi,multi calatori in picioare.multe roti.grele.ar fi fost mai bine daca pe drum nu as fi intalnit atat de multe carute cu lemn,asa multe masini mari care consuma cat un tanc in lupta.e razboi.da,e razboiul nostru impotriva naturii noastre.eu astept primarii sa puna dungi pe care sa mergem toti cei intr-o dunga .sa mergem cu bicicletele intr-o dunga .o dunga verde.

ajunsi in orasul cu praf si petrol

ajunsi in inima lui de culoare rosu inchis

ne uitam pe cer dupa turnul

de fildes

orasul asta e fara aparare